Caută
  • madalinamargarit

Psihoterapia dincolo de cortina

Actualizată în: 20 Mart. 2020

Poate parea contraproductiv intr-o era guvernata de actiune, to do lists, termene limita sa mergem la terapie pentru a sta de vorba cu un necunoscut 45-50 de minute o data sau de mai multe ori pe saptamana, insa cura vorbita desi necesita timp are o serie de beneficii.

Terapia inseamna pentru mine in primul rand intelegere. Sa intelegem de ce reactionam la unii oameni sau situatii intr-un anume fel, care ne sunt butonii.

Terapia ne angreneaza, ne solicita pentru ca implica sa ne cunoastem partile care social ar parea reprobabile, desi in esenta sunt de cele mai multe ori doar umane. E uman sa fim gelosi sa simtim ura sau furie, vinovatie sau rusine, insa e greu sa acceptam ca suntem capabili de astfel de sentimente.

E uman sa fim gelosi sa simtim ura sau furie, vinovatie sau rusine, insa e greu sa acceptam ca suntem capabili de astfel de sentimente.

Sa iesim din modele de functionare disfunctionale trebuie intai sa le intelegem: de unde vin, cum s-au atasat de noi, de ce le-am ales. Asta inseamna o istorie din spate spusa de pacient si reinterpretata de terapeut, inseamna lasarea inconstientului sa apara in terapie prin asocieri libere si povestit vise. Visul spunea Sigmund Freud este calea regala spre inconstient. Insa fara asocierile libere visul e doar o poveste, important este ce leaga mintea noastra de acest vis: ganduri ce vin care sunt sau nu legate de elemente din vis. Pentru ca suntem de multe ori inchistati in planuri si rational o invitatie catre asiciere libera poate parea imposibila, si este normal sa fie asa. Uneori ne iese alteori ba. Insa este important sa avem asta in minte cand mergem la terapie, asa putem accesa mai usor si partea emotionala pentru ca riscam altfel cumva sa ne blocam in rationalizari si sa nu fim decat doi intelectuali ce discuta teorii. Iar intelegerea nu este profunda decat in cuplarea cu partea emotionala. Dincolo de gandit sa si simtim. E uneori partea cea mai grea, insa asta este unul din rolurile terapeutului sa insoteasca pacientul, sa imparta bucatile grele care apar in terapie. Este in aceasi masura important sa nu ne lasam luati de aceeasi curenti cu pacientul. Asa riscam sa ne inecam impreuna. Unul dintre noi, ideal terapeutul sa fie in pozitia in care poate sa ajute, sa fie in barca intr-o pozitie sigura din care poate oferi suportul pentru salvare a pacientului. Una din partile terapeutice este chiar mintea si procesele de gandire ale terapeutului. Sunt un model inconstient pentru pacient de gandire si simtire, unul nou, care poate perturba modelele intalnite pana atunci.

Este in aceasi masura important sa nu ne lasam luati de aceeasi curenti cu pacientul. Asa riscam sa ne inecam impreuna. Unul dintre noi, ideal terapeutul sa fie in pozitia in care poate sa ajute, sa fie in barca intr-o pozitie sigura din care poate oferi suportul pentru salvare a pacientului.

La fel de important este sa avem incredere in capacitatile pacientului de a lucra, intelege si crea legaturi. Cumva ca in povestea in care e mai bine sa invatam pe cineva sa pescuiasca pentru a se putea hrani o viata decat sa ii dam un peste din care sa manance o singura data. Uneori ajutorul poate insemna sa avem incredere in capacitatile pacientului si a da drumul la haturi, de a lasa spatu sa se creeze si defineasca, sa sustinem emotional fara sa directionam rational.

Terapeutul nu este cel intelept cu toate raspunsurile, cu imaginea clara despre pacientul din fata lui, si care incearca sa il convinga pe pacient de cine este pacientul. Este o munca in echipa, de lunga durata, care necesita rabdare. Ca in arheologie, la fiecare sedinta maturam in jur si descoperim straturi, straturi. In timp, se pot lega toate descoperirile de un intreg pe care ajungem sa-l excavam din nou impreuna. Pe tot parcursul, pacientul conduce terapia, subiectele de discutie - unde sapam; confirma veridicitatea descoperirilor - ce valoare are descoperirea, el este atat subiectul cat si evaluatorul, el fiind cel ce se cunoaste pe sine cel mai bine.

Asta nu inseamna cu nu pot exista rezistente, care sunt mai bine vazute de terapeut si a carui sarcina este atunci de a disemina aceste ocluzii care pun pacientul in pozitie defensiva legat de tot ce poate aduce terapeutul in relatie. Rezistentele apar ca sa apere pacientul de schimbare, poate fi mai benefic sa ramanem in starea actuala oricat de grea, este una pe care o cunoastem, decat sa trecem intr-un alt stadiu care desi mai sanatos este nou si provocator, poate periculos, nu stim ce ne poate aduce defapt.

...poate fi mai benefic sa ramanem in starea actuala oricat de grea, este una pe care o cunoastem...

Pentru oricine se decide sa intre intr-un proces terapeutic, am admiratie si respect. Este un proces lung, dificil, solicitant, al carui rezultat nu il afli pana nu ajungi acolo. Cumva nu stii in ce te bagi, unde vei ajunge. Este un drum cu multe necunoscute, de aceea apreciez pe oricine incepe si mai ales pe cei ce continua in acest proces de autocunoastere si vindecare.

Dincolo de acest proces nu sta o persoana zen, neafectata de nimic, este insa o persoana mai flexibila emotional, si care nu mai este daramata de orice eveniment cotidian. Capabila sa gestioneze mai bine interactiunile sociale cotidiene, sa ruleze fara a se opri la fiecare pas, blocata de varii afecte sau raspunsuri automate fixate in modelele relationale invatate.

131 afișare0 comentariu