Nici o psihoterapie nu detine adevarul absolut
Noi psihologii devenim uneori atat de atasati de tipul de terapie pe care il practicam incat devenim un pic prea defensivi uneori. Ajungem sa fim ultra protectori si sa vorbim in comparatie cu alte terapii ca si cum am vorbi despre copilul nostru. Intr-un fel este, pentru ca odata integrata atat informatia cat si practica ceea ce facem este parte din noi. Daca ar fi altfel nu am mai putea fi autentici in terapie.
Ajungem sa fim ultra protectori si sa vorbim in comparatie cu alte terapii ca si cum am vorbi despre copilul nostru.
Asa cum fiecare dintre noi suntem diferiti exista diferite tipuri de terapii si nu exista potriviri perfecte intre tipologii umane si psihoterapii. Atunci cand cautam un terapeut cred ca este important sa ne trezeasca in noi un sentiment, si acesta nu este neaparat sa fie unul pozitiv. Atata timp cat provoaca o reactie in noi va exista cu siguranta material de lucru in terapie. Dincolo de acest aspect care este in ultima esenta o alegere personala, fiecare om poate incerca un tip de terapie pe care il considera potrivit atunci sau in momente diferite ale vietii poate accesa tipuri complet diferite de terapie.
Ce este important este sa ceri ajutor profesionist atunci cand pare ca lumea externa si cea interna nu mai sunt congruente.
Ce este important este sa ceri ajutor profesionist atunci cand pare ca lumea externa si cea interna nu mai sunt congruente. Poate ca in acel moment tipul de ajutor necesar si cel pe care il poti sustine este dintr-o terapie cognitiv comportamentala. La fel cum altcineva sau in alt moment acelasi client va simti nevoia sa aprofundeze cauzele unui simptom, sa caute dincolo de evident si atunci sa vina catre o terapie de lunga durata cum este psihoterapia psihanalitica.
Psihanaliza fiind mama si tatal multor psihoterapii actuale este vazuta ca invechita. Insa psihoterapiile dinamice practicate in prezent sunt psihoterapii ce pot in functie de cerintele clientului sa fie in esenta si de scurta durata. Cumva cred ca prin prisma unui snobism poate al psihanalizei, al unei lungi istorii dar si al dorintei de independenta a multora din psihoterapiile desprinse din psihanaliza aceasta nu mai este vazuta coerent, adica si cu bune si cu rele. Ne gandim la psihanaliza si vedem imaginea emblema a lui Freud in costumul din 3 piese cu vesta tinand un trabuc si cu o privire ferma. Insa psihanaliza a crescut cu trecerea timpului, a fost alterata si imbogatita dar reusind sa isi pastreze atributele ce o deosebesc de toate celelalte tipuri de terapie.